The Unforgiven

...
E 11...
E 12.
Şi acum o iau de la capăt!

Mi-e bine.
Poate doar puţin somn.
Dar mi-e frică să nu adorm...
mi-ar părea rău dacă aş scăpa acele momente pe care le tot pândesc de ceva vreme!
Nu prea am cum să alerg după ele,
deci de ce să mă mai sinchisesc?
Îmi place liniştea.
Stau singură şi mă desprind puţin câte puţin
de pionezele gândurilor mele.
Cu toate astea ceva mă ţine
de picior, de mână, de frunte...
Dacă ai putea să vezi prin mine
şi ai transforma tăcerea ta în gesturi,
atunci am observa împreună pâlpâitul aceleiaşi obsesii.
Cu siguranţă nu suntem noi doi
singurii ce se pitesc după o obsesie.
Ba mai mult,
tu ai curajul să o fentezi,
iar eu să profit de ea.

Iau o pauză acum, însă nu pentru mult timp.
Vrei nu vrei,
atârnăm de-aceeaşi lume!
Dă-mi o ţigare, vrei?
O să dorm la tine...
...mâine!