Cu ceva timp în urmă, datorită unor circumstanţe mai mult sau mai puţin importante, am vizionat un oarecare film, „Closer”. S-ar putea spune că ar fi de sorginte erotică, însă eu aş putea menţiona acest detaliu ca fiind un element indispensabil accentuării ideii geniale a conflictelor relaţiei de cuplu. O surpriză neaşteptată, fascinantă şi marcantă – cam aceasta a fost conchiderea sugerată de el.
Recent, am dat peste un nou proiect al Teatrului Foarte Mic, ce întâmplător purta acelaşi nume ca şi impozantul film, faţă de care păstrez o conexiune puternică. „Closer” („Ispita”) provoacă atât raţiunea prezumţioasă şi necruţătoare, cât şi sufletul susceptibil şi avid de hrană emotivă la meditare continuă privind desăvârşirea echilibrului interior. Curiozitatea se frământa straşnic în mine întrebându-mă fără răspuns ce formă a dat acestui „performance” Ilina Stihi, o prezenţă egocentrică a teatrului românesc. Aşteptarea mea şi-a primit pe deplin elucidarea: efect bulversant, piesa îndeplinind întocmai criteriile unei dihotomii a fiinţei umane, à la carte. Aşa cum ne-a obişnuit până acum, prin delicateţea şi simplitatea cu ajutorul cărora concepe esenţa, a conturat cu grijă acţiunea pendulând între dinamism şi pasivism. Cu sau fără intenţie, Ilinca Stihi este o regizoare complexă, determinând o paletă variată de percepţii asupra spectacolului, oferind libertatea fiecărui spectator de a şi-o însuşi atât cât simte nevoia. Încă de la intrare, se poate „gusta” aroma specificului Ilincăi: decorul clasic, dar temeinic şi fundalul sonor predestinat să te plaseze în centrul universului ataraxic. Este incredibil cum izbuteşte să îmbrace în atâtea nuanţe scene primare sau prea piperate! Îndemânarea prin care îşi alege actorii denotă spiritul analitic şi obiectiv reflectat în divergenţa personajelor. Gheorghe Visu (Larry), Ana-Ioana Macaria (Anna), Marius Capotă (Dan) şi Mihaela Mihăescu (Alice) sunt cei patru protagonişti ilustrând posturi predominant dionisiace, dar îmbinându-se cu apolinicul. Momentul iniţiatic surprinde consecinţa unui accident banal, în urma căruia o stripteuză, Alice este lovită de o maşină, în apropiere aflându-se un bărbat şarmant(Dan), căruia îi este atrasă atenţia de această misterioasă apariţie. Trezindu-i interesul, el o duce la spital, loc neconvenţional în care ia naştere o idilă între cei doi. Implicat în totalitate în această relaţie, Dan scrie o carte despre povestea incitantă pe care o trăiesc; în urma şedinţei foto necesare acesteia, el o întâlneşte pe Anna, o femeie divorţată, având concepte sigure în urma experienţei sale. În ciuda faptului că are o relaţie certă cu Alice, se simte atras de fotografă şi cedează tentaţiei, însă ea stăpânindu-se cu stoicism. Stimulat de refuzul acesteia, încearcă să îi joace o farsă cuplând-o cu un oarecare dermatolog, Larry. Iniţiativa lui îşi atinge scopul, însă Anna nu rezistă tulburării provocate de Dan şi se întâlneşte cu el în secret. Când partenerii de viaţă află de minciunile justificate ale lor, lucrurile iau o întorsătură drastică, rolurile inversându-se. Întreaga persiflare a unor jocuri prodigioase sfârşeşte printr-un contingent dramatic, dar purificator. Gheorghe Visu conferă personajului său superficialitatea şi gelozia incontrolabilă a dermatologului nefericit, însă recâştigându-şi prestaţia prin gestul afectiv de a fi salvatorul sentimentelor. Ana-Ioana Macaria, de asemenea, farmecă prin naturaleţe şi modelare mozaică în funcţie de starea impusă. O explozie de fermitate, farmec masculin şi mândrie amplifică imaginea armonioasă a actorului Marius Capotă, oferind o perspectivă seducătoare a personajului său. Subtilitatea şi gingăşia Mihaelei Mihăescu schiţează tânăra(Alice) îndrăzneaţă şi, în acelaşi timp, suferindă, ce înfruntă întreaga lume pe cont propriu, însă tânjind după o iubire sinceră.
O derulare dulce-amăruie a unor zbateri interioare, chinuind nişte fiinţe golite de sentimente şi fericire ce aduce în prim plan inconştienţa şi consecinţa aroganţei personale.
Atunci când atingi echilibrul fizic şi psihic, când reuşeşti să satisfaci atât nevoile trupului, cât şi ale inimii, poţi considera menirea ta în lume desăvârşită într-o rezonanţă absolută. Iată reuşita Ilincăi Stihi pe scena vieţii!
Când simţiţi că ceva nu merge aşa cum ar trebui, când uitaţi să vă îngrijiţi de suflet, când acaparaţi puritatea cu aparenţa mergeţi la Teatrul Foarte Mic! „Closer” vă permite proiectarea sinelui într-o lume a provocărilor de toate tipurile şi încercarea siguranţei emoţionale în conivenţă cu cei din jur. Acceptaţi provocarea!
Recent, am dat peste un nou proiect al Teatrului Foarte Mic, ce întâmplător purta acelaşi nume ca şi impozantul film, faţă de care păstrez o conexiune puternică. „Closer” („Ispita”) provoacă atât raţiunea prezumţioasă şi necruţătoare, cât şi sufletul susceptibil şi avid de hrană emotivă la meditare continuă privind desăvârşirea echilibrului interior. Curiozitatea se frământa straşnic în mine întrebându-mă fără răspuns ce formă a dat acestui „performance” Ilina Stihi, o prezenţă egocentrică a teatrului românesc. Aşteptarea mea şi-a primit pe deplin elucidarea: efect bulversant, piesa îndeplinind întocmai criteriile unei dihotomii a fiinţei umane, à la carte. Aşa cum ne-a obişnuit până acum, prin delicateţea şi simplitatea cu ajutorul cărora concepe esenţa, a conturat cu grijă acţiunea pendulând între dinamism şi pasivism. Cu sau fără intenţie, Ilinca Stihi este o regizoare complexă, determinând o paletă variată de percepţii asupra spectacolului, oferind libertatea fiecărui spectator de a şi-o însuşi atât cât simte nevoia. Încă de la intrare, se poate „gusta” aroma specificului Ilincăi: decorul clasic, dar temeinic şi fundalul sonor predestinat să te plaseze în centrul universului ataraxic. Este incredibil cum izbuteşte să îmbrace în atâtea nuanţe scene primare sau prea piperate! Îndemânarea prin care îşi alege actorii denotă spiritul analitic şi obiectiv reflectat în divergenţa personajelor. Gheorghe Visu (Larry), Ana-Ioana Macaria (Anna), Marius Capotă (Dan) şi Mihaela Mihăescu (Alice) sunt cei patru protagonişti ilustrând posturi predominant dionisiace, dar îmbinându-se cu apolinicul. Momentul iniţiatic surprinde consecinţa unui accident banal, în urma căruia o stripteuză, Alice este lovită de o maşină, în apropiere aflându-se un bărbat şarmant(Dan), căruia îi este atrasă atenţia de această misterioasă apariţie. Trezindu-i interesul, el o duce la spital, loc neconvenţional în care ia naştere o idilă între cei doi. Implicat în totalitate în această relaţie, Dan scrie o carte despre povestea incitantă pe care o trăiesc; în urma şedinţei foto necesare acesteia, el o întâlneşte pe Anna, o femeie divorţată, având concepte sigure în urma experienţei sale. În ciuda faptului că are o relaţie certă cu Alice, se simte atras de fotografă şi cedează tentaţiei, însă ea stăpânindu-se cu stoicism. Stimulat de refuzul acesteia, încearcă să îi joace o farsă cuplând-o cu un oarecare dermatolog, Larry. Iniţiativa lui îşi atinge scopul, însă Anna nu rezistă tulburării provocate de Dan şi se întâlneşte cu el în secret. Când partenerii de viaţă află de minciunile justificate ale lor, lucrurile iau o întorsătură drastică, rolurile inversându-se. Întreaga persiflare a unor jocuri prodigioase sfârşeşte printr-un contingent dramatic, dar purificator. Gheorghe Visu conferă personajului său superficialitatea şi gelozia incontrolabilă a dermatologului nefericit, însă recâştigându-şi prestaţia prin gestul afectiv de a fi salvatorul sentimentelor. Ana-Ioana Macaria, de asemenea, farmecă prin naturaleţe şi modelare mozaică în funcţie de starea impusă. O explozie de fermitate, farmec masculin şi mândrie amplifică imaginea armonioasă a actorului Marius Capotă, oferind o perspectivă seducătoare a personajului său. Subtilitatea şi gingăşia Mihaelei Mihăescu schiţează tânăra(Alice) îndrăzneaţă şi, în acelaşi timp, suferindă, ce înfruntă întreaga lume pe cont propriu, însă tânjind după o iubire sinceră.
O derulare dulce-amăruie a unor zbateri interioare, chinuind nişte fiinţe golite de sentimente şi fericire ce aduce în prim plan inconştienţa şi consecinţa aroganţei personale.
Atunci când atingi echilibrul fizic şi psihic, când reuşeşti să satisfaci atât nevoile trupului, cât şi ale inimii, poţi considera menirea ta în lume desăvârşită într-o rezonanţă absolută. Iată reuşita Ilincăi Stihi pe scena vieţii!
Când simţiţi că ceva nu merge aşa cum ar trebui, când uitaţi să vă îngrijiţi de suflet, când acaparaţi puritatea cu aparenţa mergeţi la Teatrul Foarte Mic! „Closer” vă permite proiectarea sinelui într-o lume a provocărilor de toate tipurile şi încercarea siguranţei emoţionale în conivenţă cu cei din jur. Acceptaţi provocarea!
