The Shape of Things

Suntem ceea ce povestim despre noi că suntem. Suntem ceea ce ne mai amintim despre noi că suntem. Identitatea fiecăruia este o poveste. Ca povestea să aibă sens trebuie să ne reamintim elementele ei, unul câte unul. Ploile acide, interminabile au şters totul. De multă vreme nu s-a mai pus lumină în sufletele noastre. Ca să te regăseşti trebuie să-ţi reaminteşti unde ai căzut. Poţi să-ţi reaminteşti? Mă mai auzi?



miercuri, 29 august 2012

Cinematecă: ”15”

În seara asta mi-a reapărut pofta de a viziona filme românești, nu știu de ce, nu știu de unde. Am ales unul la întâmplare: ”15”, în regia lui Sergiu Nicolaescu. Poate că nu face parte din topul peliculelor cotate numai cu critici apreciative, însă din perspectiva empirică a unei simple ființe umane, filmul de față provoacă un impact considerabil. O altă explicație plauzibilă în susținerea opiniei mele cu privire la acesta se raportează, presupun, la faptul că cei 18 ani ai mei, trăiți după '89, nu mi-au oferit ocazia să descifrez concret marea enigmă a perioadei comuniste. Nu vreau să se înțeleagă prin asta că filmul menționat cuprinde o dovadă elocventă a faptelor istorice, nu. Ci doar o adaptare a sumbrei realități, accentul picând pe motivele politice și interesele personalităților influente - veritabile prototipuri umane prelucrate și manipulate de ideologia socialistă. 
”15” surprinde două povești aparent comune, plasate în perioade îndepărtate de timp, cele două fiind corelate cu Revoluția din decembrie 1989. Irenne (Maia Morgenstern), jurnalistă de profesie, revine în România după 15 ani de la aceasta, trimisă fiind de ziarul parizian la care lucrează să realizeze un articol cu tematica schimbărilor înfăptuite de atunci și până în prezent. Ea devine extrem de interesată și chiar implicată emoțional în povestea unui copil născut în noaptea cu pricina. Destinul tulburător al părinților acestuia reprezintă ce-a de-a doua intrigă a peliculei. Tatăl, Marinică (Cristi Iacob), ajunge împușcat din greșeală și mai apoi extirpat alături de alte corpuri neînsuflețite, datorită doleanței Partidului de a nu se înregistra un număr prea mare de morți. În același timp, iubita lui și respectiv, mama băiatului, Imola (Ioana Moldovan), decedează în timpul nașterii, ce are loc într-o biserică.
E un film ce merită văzut pentru a înțelege de ce trebuie să ne simțim recunoscători și norocoși că am trecut cu bine de tumultul situației de la sfârșitul anilor '80. O oră și jumătate în rolul de martor al întâmplărilor lugubre desfășurate pe ascuns, în paradox cu vehicularea ideii de societate utopică.

Distribuția: Maia Morgenstern, Șerban Ionescu, Cristian Iacob, Ioana Moldovan, Mihaela Rădulescu, Daniela Nane, Mimi Brănescu, Ion Dichiseanu, Valentin Teodosiu, Vladimir Găitan.
Regia: Sergiu Nicolaescu
Gen: Acțiune, Dramă
Premiera: 21.10.2005  



Două replici memorabile, cu un caracter autohton: 
”Suntem proștii și deștepții vremurilor noastre.””Trăim într-o lume de sublimități și scârbe.”


Dacă v-am făcut curioși, trailer-ul îmi poate susține părerile de mai sus:





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu