Paris...un vieux amour...

Seară de film. Chiar dacă nu era tocmai în plan, colegele mele m-au scos la cinema. Şi bine au făcut. Îmi doream demult să văd Midnight in Paris, în regia lui Woody Allen. Şi cu asta am zis tot. Mi-a plăcut. A trezit toată melancolia din mine. Bineînţeles, pelicula este realizată în stilul tipic Allen. L-aş putea recunoaşte dintr-o mie - după modul de filmare a cadrelor, după ambient, după temă, după coloana sonoră, după firul epic, după absolut orice. E unic, special şi genial!

Ca să nu mai zic că m-am reîndrăgostit de Marion Cotillard, de Franţa, evident, de Paris, de muzica franţuzească şi de Belle Époque! E fantastic cum un film poate să te poarte departe, foarte departe, pe iluzii şi dorinţe ireale, dar captivante.

Cu ocazia aceasta, mi-am extins colecţia de melodii franţuzeşti vechi. Pentru romanticii incurabili, câteva ore de "french air" te ajută să renaşti din amintiri şi amoruri apuse. Mă simt îmbătată de sensibilitate, stârnită de frenezia visării, uitată de timp, împrăştiată pe sunete şi acorduri, mai nerăbdătoare ca niciodată să iubesc; să iubesc frumosul, să iubesc muzica, să iubesc aşa cum ştiu.
Îmi place, ce mai! Pentru astfel de momente chiar ajungi să vrei să vezi ce se va mai întâmpla şi în ziua ce urmează.

Mi-e aşa de dor de Franţa... M-aş întoarce oricând. Momentan, doar cu gândul şi sufletul. Te iau cu mine dacă vrei!

Şi acum un deliciu franţuzesc: un colaj de melodii "merveilleux"! Acordă-ţi prioritate pe sensul unic al imaginaţiei!