Missing...

God, how much I miss you!!!

E cea mai ciudata seara din ultima vreme... Habar nu am cum as putea exprima prin cuvinte ceea ce simt. Ochii mi se incetoseaza din minunt in minut, iar o senzatie de ameteala, de mahmureala zgomotoasa ma moleseste. Am o stare foarte calma si nimeni nu ar reusi sa ma enerveze; asta e ciudat, pentru ca in general sunt cam irascibila.

Vreau:
-sa dau timpul inapoi

-sa ma intorc atunci

-sa ma intorc acolo

-sa il vad pe el

-sa ii aud vocea

-sa ii simt parfumul

-sa tac stiind ca ma intelege fara de cuvinte

-sa ma linisteasca cu simpla lui prezenta

-sa realizez ca se poate si altfel, ca realitatea nu se comprima intr-un singur obscur, ci ca poate avea mai multe ascunzisuri

-sa ma fascineze cu felul lui de-a fi

-sa ma socheze cu sinceritatea lui

-sa ma pierd in ochii lui intacti si negriciosi

-sa am curajul sa fac un lucru fara sa-mi pese si sa ma gandesc la consecinte

-sa primesc putere si incredere din partea lui

-sa cred in ceva...

-sa cred in el...

-sa fug

-sa il sarut

-sa fiu singura pe malul marii, ascultand zgomotul valurilor

-sa ma prefac in spuma

-sa ma pierd in bratele lui...

-sa il imprim vesnic in sufletul meu si sa nu ii mai dau drumul vreodata

-sa fiu fericita

Imi este dor de tine! As vrea sa inchid ochii si sa apari in intunericul camerei mele, sa ma cuprinzi in brate si sa adorm cu capul pe pieptul tau fierbinte si imbietor! Apoi sa ma trezesc dimineata si sa nu fi fost totul doar un vis...sa nu mai pleci!