Stai cu spatele.
Tacerea ta ma incita si totusi ma limiteaza fata de gandurile tale.
Te-as putea inchide aici, cu orgoliul tau nemarginit,
As inghiti cheia si te-as condamna la supunere eterna.
De ce?
De ce ma atragi ca un fir de nisip ce se dizolva in mare?
De ce?
Si nici macar nu ma privesti in ochi…
Poate ma ignori sau poate iti lipseste curajul,
Dar de ce ma intepi
Si apoi nici macar saruti buclele de lacrimi?
Te crezi superior sau prea important?
Spune-mi ca sa-ti raspund pe masura intrebarilor tale!
Nu pari altceva decat o umbra prin fum,
Ce respira si iubeste doar in vis.
Pot sa imi intind degetul aratator
catre forma trupului tau nemiscat
si astfel sa te sterg de pe palma mea!
Spune-mi, cand ai sa mai vii?
Sa iti pregatesc camasa si sa te sarut pe frunte, eliberandu-ma de tine…
Sau acum pot inchide palma si tu ma vei privi cu ura, caci nu mai esti al meu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu