K'boom!

Antoine de Saint-Exupery definea prietenia ca fiind „în primul rând, pacea reciprocă şi zborul spiritului pe deasupra amănuntelor vulgare.” Îl voi aproba pentru că aseară mi s-a adus aminte că un simplu telefon primit de la o persoană dragă te poate ajuta să renaşti din stările de melancolie, din apetenţa către singurătate, din complacerea în frământări datorate diverselor probleme şi neajunsuri.

Când mă gândesc la cum aş defini eu însămi acest dar sublim primit de fiinţele umane pentru a descoperi sensul convieţuirii în armonie şi echilibru, nu reuşesc să îmi concentrez cuvintele în jurul chintesenţei. Prietenia se fundamentează pe temeinicul, eternul şi enigmaticul sentiment al dragostei. Cum noi ne naştem cu nevoia de afecţiune permanentă din partea celor din jur, consecutiv cunoaştem noţiunea de amiciţie. Probabil este singurul lucrur care nu necesită o demonstraţie ştiinţifică, care nu se cere explicat sau motivat, care nu se poate cumpăra ori vinde şi de care nu te poţi lipsi niciodată pe durata trecerii efervescente printre cele lumeşti.

Depindem în totalitate de oameni. Constant gândurile şi trăirile noastre se raportează la persoane care ne-au influenţat în mod benefic, la cei care ne sunt alături benevol, la cei care ne-au călăuzit dezvoltarea conduitei. Orice relaţie, indiferent de felul său, se stabilizează prin intermediul apropierii celor două persoane. Starea de sinceritate şi cea de încredere poate fi atinsă doaar prin împărtăşirea diferitelor experienţe ale vieţii cotidiene. Niciodată nu putem cunoaşte un om în totalitate, dar fiindu-i alături în permanenţă, conturăm bucăţi semnificative din comportamentul său. O lacrimă ne arată că în ciuda oricăror aparenţe straşnic disimulate, sensibilitatea vieţuieşte în fiecare dintre noi. Un zâmbet sincer transmite emoţie şi determină o explozie de sentimente pozitive. O privire inteligentă anunţă că sâmburele empatiei dintre cei doi a încolţit şi că puntea de legătură între mentalităţi până atunci diferite, s-a creat.

Pentru mine ceea ce reprezintă prietenii mei nu se limitează la câteva rânduri pe o hârtie. Pentru că păstrez în mine amintiri nepreţuite, momente cu care nu mă voi mai întâlni vreodată, dar care au fost suficiente pentru a mă face să devin dependentă de cei ce îmi împărtăşesc micile nebunii fireşti.

După cum admitea Nichita Stănescu, „a avea un prieten este mai vital decât a avea un înger”. Cred acest lucru datorită grijii purtate de către cei dragi. În clipele de slăbiciune, de incertitudine, unul dintre ei a observat că ceva nu era în regulă şi în loc să irosească vorbele întrebându-mă despre ce era vorba, mi-a zâmbit, m-a luat în braţe şi mi-a tot repetat cu blândeţe că îmi va fi alături în orice situaţie, la orice oră din zi şi din noapte. Eu nu pot să mă lupt cu nevoia de a mă elibera de negativism vorbind cu un prieten despre ceea ce mă frământă. Nu am avut reţineri atunci când simţeam impetuos că trebuie să plâng, ci le-am explicat că am nevoie doar să fiu ascultată, să ştiu că cineva va fi mereu acolo şi că îi va păsa. Nimic nu te înveseleşte mai tare decât o evocare a întâmplărilor fericite, amuzante, de neuitat pe care le-ai trăit alături de apropiaţi. Fiecare lucru se nimereşte la momentul potrivit, chiar dacă nu îi elucidezi sensul imediat. Dar cu timpul descoperi că totul se întâmplă cu un scop, în favoare personală. După o suferinţă prfundă, incontestabil circumstanţele îţi vor reda încrederea şi speranţa că sunt pe drum şi clipe mai fericite.

Sunt mulţumită, împlinită şi recunoscătoare pentru toţi oamenii deosebiţi ce mi-au ieşit în cale, m-au cucerit şi mi-au devenit cei mai buni prieteni. Am încercat să învăţ cât mai multe de la ei sau împărtăşind evenimente. Ba chiar aş putea spune că am învăţat de la feţele simetrice ale sufletului meu că trebuie să găsesc minunea fiecărei zile, că nimeni şi nimic nu mă poate demoraliza, că trebuie să cred în mine, că trebuie să am curajul de a fi eu însămi, de a spune ce simt şi ce cred şi că există pe lume persoane asemănătoare mie, persoane minunate, pe care le pot întâlni într-o zi aparent potrivnică şi de care mă pot îndrăgosti iremediabil şi irevocabil.