Ce e azi şi ce e mâine?

Adun buline după buline.
Închid ochii, le ghicesc uşoare şi firave. Le apropii de gură.
Miros a primăvară goală. Le apropii de nas.
Puţin dulci, unele chiar amăruie. Le ascult.
Ele tac. Mă gândesc să suflu-n ele!
Tot degeaba. Nu cred că mai pot redeveni fluturi.
Culoarea s-a evaporat din ele. Se suprapun, vor să se-ncălzească.
Dar ceva lipseşte. Un soi de sentimente - rare, rafinate şi cochete.
Le-au avut şi au uitat de ele. Le-au uitat pe undeva. Le-or fi lăsat cuiva...
Şi glas nu mai au să ceară apropierea înapoi.

...Bulinele mele sunt zilele de azi, poate şi de mâine.