Unei prietene...

Îţi simt zâmbetul într-o ramă.
Îmi lipseşti, ştiai? Spune, ştiai?

Dacă-mi sărut degetele regăsesc parfumul tău
ce din eşarfa-ţi îl sorbeam…

Dacă închid ochii mă cufund în palma ta caldă
ce m-ascunde în buclele-ţi zgubilitice…

… te-ai schimbat!

În fotografie ochii tăi nu se mai văd albaştri…
Mi-e teamă să nu-şi fi pierdut extazul…
Redă-mi-i! Voi avea grijă de ei,
promit!

Surd.
Mi-ai răpit cumva ecoul?
Mi s-a părut că ceva-mi lipseşte şi nu ştiam ce!
Dacă ai drum pe aici, adu-mi-l, te rog!
Trebuie să-ţi înapoiez amintirile; le-ai uitat la mine.

Îmi lipseşti! … Ştiai?